Biserica evanghelică din Herina este un monument de arhitectură romanică din secolul al XIII-lea aflat în satul Herina, Bistrița-Năsăud; comuna Galații Bistriței. Ea este unul dintre cele mai bune exemple de bazilică cu trei nave și două turnuri existente în Transilvania.
sursa: https://ro.wikipedia.org
Monument de arhitectură de la începutul secolului al XVI-lea, fostă locuință a unui mare meșter bijutier care i-a înfrumusețat fațada (între 1560-1563) cu admirabile ancadramente de piatră în stilul Renașterii, executate de arhitectul elvețian Petrus Italus.
sursa: https://ro.wikipedia.org
Majoritatea aleilor din parc au fost regândite, a fost amenajată o pistă pentru biciclişti un luciu de apă şi un labirint din arbuşti.
Totodată, parcul a fost dotat cu sistem de supraveghere video.
Gara din Bistrița a fost modernizată din bani europeni, iar proiectul a fost finalizat în anul 2014.
Lucrările de modernizare au durat câțiva ani.
Maxim Dumitraș a început cu câțiva ani în urmă la Dosul Garciului din Sîngeorz-Băi formarea unei adevărate colonii de artă. Artiști invitați de-a lungul edițiilor au început să-și construiască case ce se vor constitui într-un viitor sat de creație, un sat artistic.
sursa: https://www.singeorzbai.com
Fierarul Pfaffenbruder fierarul la 1602, aproape de unul singur a respins o invazie de mercenari ai generalului Basta. Aceştia au asediat Cetatea Bistriţei timp de două luni. La un moment dat au reuşit să străpungă zidul. Şi a venit acest Pfaffenbruder fierarul, care a lăsat deoparte halebarda şi a luat cel mai mare baros din atelierul său, a intrat în mijlocul duşmanilor şi a semănat panica între ei. Iar ceilalţi bistriţeni s-au reînsufleţit şi au respins acel atac.
sursa: https://www.rri.ro
Cetatea Ciceu este o fortăreață medievală din Bistrița-Năsăud, România, în punctul de întâlnire al teritoriului localităților Ciceu-Corabia, Ciceu-Giurgești și Dumbrăveni.
În Evul Mediu a făcut parte din comitatul Belső-Szolnok (Solnocul Interior, integrat în comitatul Solnoc-Dăbâca la 1876). Cetatea a fost ridicată la sfârșitul secolului al XIII-lea într-un punct strategic, pe o colină vulcanică de 683 m altitudine, de unde și numele de Ciceu.
sursa: https://ro.wikipedia.org
Lucrarea reprezintă o transpunere modernă stilizată a unei flori de crin, pe care artistul Patrick Mateescu a numit-o „Floarea Transilvaniei”.
Acesta a donat lucrarea municipalităţii bistriţene, care a amplasat-o deasupra unui bazin cu instalaţie arteziană realizată în mod special pentru a o pune în valoare.
Amplasarea ei este în faţa Palatului Administrativ.
sursa: http://www.radiocluj.ro
Singurul turn medieval care s-a păstrat pâna în zilele noastre este Turnul Dogarilor. Acesta a fost folosit, în trecut, că spital pentru bolnavi psihic, dar și că loc de detenție a prostituatelor, care erau puse în lanțuri înainte de a fi țintuite la stâlpul infamiei, din Piață Centrală, unde gâdele orașului le aplică lovituri cu biciul, înainte de a fi alungate din cetate cu măturile de către femeile venerabile ale orașului.
Ulterior, turnul a avut și alte utilități functionând că sediu pentru cercetașii bistrițeni și apoi că azil de noapte. La momentul actual, Turnul Dogarilor adăpostește o inedită galerie de păpuși și măști incluzând aproximativ 700 de exponate creația baronului Alexandru Misiuga.
Hotelul Castel Dracula este poziţionat în Pasul Tihuța din Munţii Bârgăului, în Piatra Fantanele, la 1116 m altitudine.
Biserica Evanghelică amplasată în centrul orașului Bistrița, în cadrul unei piețe de formă pătrată, asemănătoare celor din Apus, a deținut și continuă să reprezinte un reper important în geografia așezării fiind totodată cel mai reprezentativ monument de arhitectură de la începutul Renașterii.
Statuia lui Andrei Mureșanu din Bistrița este un monument istoric aflat în Piața Centrală a municipiului Bistrița.[1]
Statuia lui Andrei Mureșanu, realizată în anul 1937 de sculptorul Corneliu Medrea este integrată pe stema municipiului.[2]
Basorelieful de pe soclul statuii lui Andrei Mureșanu din Bistrița
Temelia piedestalului a fost pusă la 15 septembrie 1935, inaugurarea statuii având loc la 27 noiembrie 1938. După Dictatul de la Viena, din 1940, Statuia a fost transportată și instalată la Sibiu. După revenirea Transilvaniei de Nord la România, statuia a fost dusă din nou la Bistrița.
sursa: https://ro.wikipedia.org
Este realizat de artistul plastic Mircea Mocanu și amplasat în Piaţa Dominicană (Bistrița).
Monumentul comemorativ ”Exodul saşilor” a fost comandat şi plătit de Asociaţia saşilor bistriţeni din Germania şi Austria HOG Bistritz-Nosen (preşedinte Hans Franchy) şi donat municipalităţii.
Loc de agrement modernizat.
Au fost realizate alei pietonale, piste de cicloturism, locuri de joacă, mese, banci...
La intrare a fost construită o scenă pe care se desfășoară diverse spectacole.
Accesul este gratuit.
Rezervaţii naturale. Monumente ale naturii
REZERVATII GEOLOGICE
„RÂPA CU PĂPUŞI”
La 150 de metri vest de satul Domneşti şi la 15 km sud-vest de oraşul Bistriţa, pe malul drept al râului Şieu, pe versantul sudic al dealului Cracuri, se află o deschidere naturală în care apar nisipuri compacte, numită „Râpa cu păpuşi”.
Aceste aglomerări de nisip cimentat cu mărimi şi forme diferite: sferică, turtită, eliptică ori neregulată sunt „adevărate opere de artă create de natură de-a lungul timpurilor geologice”.
MASIVUL DE SARE DE LA SĂRĂŢEL
este o rezervaţie geologică la 14 km sud-vest de Bistriţa, pe şoseaua DN17 Bistriţa-Dej, un “sâmbure de sare” şi două ochiuri de apă sărată. Bazinul de apă amenajat balneo terapeutic şi plajele cu nămol oferă conditii pentru tratarea reumatismului. La 25 m de acest loc au existat, pâna în 1945, 13 fântâni cu apă sărată din care se vindea slatină locuitorilor satelor din împrejurimi. În apropiere se află un lac cu apă dulce , cu o suprafaţă de 780 mp şi o adâncime maximă de 4,5 m, alimentat din precipitaţii. Deşi s-a format pe sare, în urma excavaţiunilor, un val de alunecare întrerupe contactul apei direct cu sarea. Ape sărate se afla de asemenea la Figa, Săsarm şi Blăjenii de Jos.
VULCANII NOROIOŞI”
Se află în localitatea Monor, la 42 km de Bistriţa.
Locul numit “La gloduri” este o zonă mlăştinoasă cu vulcani stinşi şi parţial activi, unde, după cum spun localnicii, “bolboroseşte şi te ceartă pământul”. Gazul metan scăpat din adâncime aduce la suprafaţă noroi fluid, apă sărată de zăcământ şi apă de infiltraţie, formând conuri de noroi asemănători unor vulcani în miniatură, într-o zonă mlăştinoasă cu vegetaţie specifică. Vulcanii noroioşi au maximum de activitate în perioade cu o intensă degajare de gaze şi bogate în ploi.
REZERVAŢII PALEONTOLOGICE
„RÂPA MARE” de la Budacul de Sus se află intr-un loc de o rară frumuseţe, situat la 15 km de Bistriţa. Pe o înălţime de 25 m şi o lungime de 75 m se observă în straturi marne cenuşii, nisipuri cenuşii gălbui, nisip fosilifer, iar în partea superioară – 3-4 m, o aglomerare de nisipuri, mâluri, pietrişuri şi bolovănişuri, un strat de mâl gălbui, apoi solul de 0,5m. Un sector de sedimente panonniene secţionat de Valea Budacului, care conţine o faună bogată şi numeroase resturi fosile bine conservate, între altele, resturi de peşti şi plante fosile, dau locului un pitoresc aparte.
„RÂPA NEAGRĂ”
de la Budacu de Sus se află la 300 de metri amonte de „Râpa Mare” şi coonţine resturi de plante, îndeosebi frunze, prinse în marne şi tufit. Aici există 8 nivele paleofloristice ce conţin specii de arbuşti şi arbori din Miocenul superior. Pădurea din această perioadă trăia în condiţii tipice de mlaştină şi cuprindea angiosperme şi conifere. Malul râpos al Budacului conţine alături de floră fosilă, două straturi subţiri de lignit.
“PIATRA CORBULUI”
este o rezervaţie floristică şi geologică din Munţii Călimani, cu o suprafaţă de 5 ha. Tot aici, în localitatea Budacu de Sus, se afla Râpa Verde şi Situl fosilifer Râpa Mare, a câte 1 ha fiecare.
„COMARNIC” de la Cuşma este un loc fosilifer situat pe cursul superior al Văii Budăcel, la 5 km amonte de localitatea Cuşma. Aici se ajunge pe DN 17, din comuna Livezile. În malul stâng, abrupt, al Budăcelului, în locul în care se varsă apele pârâului Comarnic printr-o cascadă înaltă de 50 de metri, apar marne cu resturi de plante, îndeosebi frunze. Flora de aici se aseamănă cu cea de la „Râpa Verde”, Budacu de Sus şi are aceiaşi vârstă.
REZERVAŢII SPEOLOGICE
PEŞTERA IZVORUL TĂUŞOARELOR
din Munţii Rodnei este declarată monument al naturii cu caracter de rezervaţie naturală. Ea întruneşte valori ştiinţifice şi estetice demne de a fi ocrotite. Rezervaţia Tăuşoare – Zalion de la Gersa Rebrişoara este un complex carstic alcatuit din Peştera Izvorul Tăuşoarelor şi Peştera Jgheabul lui Zalion. Situată la 950 de metri altitudine, Peştera Izvorul Tăuşoarelor se află pe versantul stâng al văii Izvorul Tauşoarelor din bazinul superior al văii Gersei.
Cu dezvoltare de peste 20 km şi o adâncime de 413 m, peştera drenează în subteran cursul pârâului Izvorul Tăuşoarelor. Acest curs reapare în Valea Telcişorului printr-o puternică resurgenţă, izbucul Izvorul Rece, situat la 7 km distanţă de punctul în care apa pătrunde în peşteră. Cursul subteran leagă două bazine hidrografice diferite, Gersa şi Telcişor.
Galerii lungi şi adesea înguste leagă încăperile principale ale peşterii. Este o peşteră tânără şi activă, care adăposteşte relativ puţine formaţiuni carstice – stalactite, stalagmite, draperii. Formaţiuni de gips, ce depăşesc uneori 10 cm lungime, au aspectul unor crizanteme de piatră.
Se poate ajunge la peşteră pe trei trasee: Bistriţa – Năsăud - Telciu – Valea Telcişorului; Bistriţa – Năsăud – Rebrişoara – Gersa – Izvorul Tăuşoarelor; Bistriţa – Năsăud – Rebrişoara – Rebra – Parva – Valea Izvorul Bârlei; Peştera este inchisă turismului.
Peştera Jgheabul lui Zalion se află aproape de izvoarele Pârâul Orbului. Accesul se face de pe Valea Telcişorului şi se pătrunde în subteran printr-o galerie descendentă în suprafaţă de nici 3 m şi o adâncime de 44 m. Peştera este lungă de 4513 m şi adăncă de 303 m. Formaţiuni de peşteră sunt prezente aici la tot pasul.
Zona în care apar cele două peşteri este acoperită de pădure, ceea ce contribuie la menţinerea neschimbată a factorilor climatici din interior şi a valorilor naturalistice carstice.
REZERVAŢII HIDROGEOLOGICE
„ZĂVOAIELE BORCUTULUI”
de la Romuli sunt localizate în zona Valea Strâmbă, afluent de stânga al văii Sălăuţa. Aici se ajunge de la Beclean sau de la Nsăud prin Salva – Romuli – Valea Strâmbă, pe un drum forestier ce pleacă din centrul comunei Romuli şi trece pe sub un viaduct al căii ferate Salva – Vişeu. La 9 km, la confluenţa pâraielor Bârloaia şi Izvorul Nistorului, în poiana Zăvoaiele Borcutului, se afla un grup de cabane forestiere şi, în apropierea lor, mai multe izvoare minerale cu emanaţii de carbon. Sunt ape minerale feruginoase, bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene, carbogazoase. Două dintre aceste izvoare au debite ridicate, celelalte au debite mai scăzute, dar degajă puternic dioxid de carbon. Deoarece aici întâlnim aceste fenomene hidrogeologice importante atât stiinţific cât şi turistic nemodificate de om şi asemănătoare celor de la Sângeorz Băi , zona este protejată. Mai menţionăm că regiunea este pitorească, cu importante trasee turistice şi cu Vârful Bătrâna (1710 m) în apropiere, a cărui creastă principală se întinde între Pasul Şetrf şi Pasul Rotunda.
REZERVAŢII HIDROLOGICE
„LACUL CETĂŢELE”
de la Căianu Mare s-a format în spatele unui mare val de alunecare pornit din vârful Cetăţele. Depresiunea în care se află Lacul Cetăţele are aspectul unei gropi uriaşe, încadrată de versanţi abrupţi şi înalti de cca 40 m faţă de oglinda lacului. Cu formă ovală cu lungimea de 227 m şi lăţimea de 64 m, lacul are o adâncime de maximă de 4,85 m şi un volum de apă scăzut. Este alimentat cu apă din precipitaţii şi izvoare de fund, iar suprafaţa şi adâncimea scad continuu datorită depunerii de aluviuni aduse de precipitaşii de pe versanţi. Pentru a ajunge la acest lac de alunecare, din DN 17, în comuna Uriu, urcăm spre Spermezeu şi Căianu Mic, trecem Valea Ilişua, ajungem în localitatea Căianu Mare şi urcăm dealul Cetăţele.
„TĂUL LUI ALAC”
situat la est de localitatea Zagra, la o altitudine de 510 m, este un lac de alunecare cu faună specifică şi floră bogată, cu o suprafaţă de 1800 m 2, şi o adâncime maximă de 4,2 m. Marginea dinspre sud a lacului este mlăstinoasă, cu insuliţe ce plutesc la suprafaţă, iar parte de sud-est este acoperită cu tufărişuri de salcie şi arin. În lac vieţuiesc melci, broaşte şi peşti, dar şi o specie mai rară, broasca ţestoasă de lac, sau broasca ţestoasă cu coadă lungă, specie ocrotită. Suprafaţa lacului s-a redus treptat datorită depunerii de sedimente şi invadării vegetaţiei. La Zagra se ajunge din şoseaua DN 17 D, unde se desprinde la Mocod un drum asfaltat spre nord-vest, de-a lungul Văii Zăgrii, spre izvoare. Lacul impresionează prin frumuseţe şi sălbăticie, fiind în acelaşi timp o rezervaţie zoologică.
REZERVAŢII BOTANICE
„PIATRA FÂNTÂNELE”
din Munţii Bârgăului este o frumoasă poiană cu bulbuci de munte. Pe drumul naţional 17, la o altitudine de 1100 de metri, se află localitatea Piatra Fântânele. De aici se deschide privirii o largă panoramă a munţilor judeţului: Rodnei spre nord, Călimani spre sud-est. Din centrul localităţii ajungem la o bisericuţă situată la baza piramide eruptive Piatra Eântânele dinMunţilor Bârgăului. La poalele acesteia, spre nord şi vest, se află o frumoasă poiană cu bulbuci de munte, care se întâlnesc apoi şi pe fânaţele din jur. O suprafaţă de protejată de 1 ha, la o altitudine de 1200 m, unde întâlnim şi alte specii rare din fauna României.
REZERVAŢIA „LA SĂRĂTURĂ”
de la Blăjenii de jos este o suprafaţă de 20 ha în care vegetează specia baltic central europeană, Armeria maritima Wild.
Specia apare în România doar aici, iar rezervaţia ocroteşte întreaga vegetaţie halofilă. Locul „La Sarătură” din Blăjenii de jos are o fântânâ cu apâ sărată, izvoare sărate, mici bălţi cu apă sărată, nămol sărat şi plante specifice sărăturilor. Fauna este reprezentată de numeroase grupuri de insecte, mai puţin vertebrate specifice sărăturilor. Trăieşte aici o specie rară de fluturi, Lycaena dispar, cuprinsă în convenţia pentru conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor din Europa. La Blăjenii de Jos se ajunge din DN 17, din localitatea Şintereag, pe un drum judeţean ce însoţeşte Valea Sărată înspre amonte, dupa 5 km de mers, iar rezervaţia se afla la încă un kilometru, pe drumul spre Tărpiu.
“POIANA CU NARCISE”
se afla în Munţii Rodnei, pe versantul vestic al Vârfului Saca, la o altitudine de 1600 m, într-o asociaţie dominată de barba ursului. Se poate ajunge aici plecând din localitatea Valea Vinului, pe un drum asfaltat cale de 8 km, de-a lungul Izvorului Băilor, printr-un defileu flancat de versanţii Munţilor Rodnei. Drumul de la Valea Vinului până la Vârful Saca durează trei ore, pe una dintre cele două poteci care urcă pe Dealul Popii. La 7 km de localitatea Valea Vinului se află o poiană mare cu narcise, situată la altitudinea cea mai mare (1600m). Alături de narcise întâlnim Crucea pământului, Opaiţa multicoloră şi alte specii rare.
“POIANA CU NARCISE”
de la Mogoşeni este o suprafaţă de fânaţă umedă, foate bogată în narcise. La Mogoşeni ajungem pe drumul judeţean Mocod – Nimigea de Jos – Floreşti – Mogoşeni. Din Mogoşeni se poate ajunge la poiană plecând din gară, pe o potecă ce urcă urmărind un pârâiaş care îşi adună apele din suprafaşa mlăştinoasă cu narcise. Narcisele înfloresc la începutul lunii mai şi apar şi în alte locuri din jurul localităţilor Mogoşeni şi Floreşti.
“PĂDUREA DIN ŞES”
de la Orheiul Bistriţei este o rezervaţie de lalele pestriţe şi narcise, siituată la 9 km sud-vest de oraşul Bistriţa.
Aici se află o pădure rară de stejar, cu un sol negru, îmbibat cu apă până la sfârşitul lunii mai, unde lalelele pestriţe se păstrează mai bine decât pe şesul din jur. În rezervaţie specii de păsări şi numeroase grupuri de insecte de ornament şi de pajişte. Se ajunge pe drumul judeţean Bistriţa – Jelna – Budacu de Sus.
În localitatea Teaca, în locul numit “LA RÂPI”, creşte Papucul Doamnei, cea mai frumoasă orhidee de la noi, monument al naturii, ocrotită de lage.
ALTE REZERVAŢII
„ STÂNCA IEDULUI BUJDEIE”
din Munţii Rodnei este o suprafaţă acoperită de molid şi arbuşti unde trăiesc exemplare de cocoş de mesteacăn.
„PIATRA CORBULUI”
de la Budacu de Sus este o rezervaţie complexă la limita vestică a Călimanilor, în Bazinul superior al Văii Budacului. Piatra Corbului este un perete stâncos format prin evoluţia fenomenelor vulcanice, în care se observă succesiunea depozitelor vulcanogen – sedimentare. În aceste depozite sunt prezente numeroase resturi de floră miocen superioară. În acest abrupt – eruptiv se află o grotă – peşteră, iar în micile depresiuni umede de la baza lui, vegetează laleaua pestriţă. În pădurea de deasupra stăncii se întâlnesc corbul, ursul, cerbul şi căpriorul.
„VALEA REPEDEA”
din Munţii Călimani este o vale adâncă, cu relief foarte variat ca înalţime şi morfologie, pe alocuri cu aspect de chei înguste, cu forme şi mărimi diferite, ce pigmentează versanţii acoperiţi de foioase în amestec cu molizi. Pe dreapta şi pe stănga Văii apar numeroase formaţiuni erozionale – „ace”, „stâlpi”, „ciuperci”, „ziduri” şi stânci golaşe alcătuite din roci eruptive diverse. Alcătuirea geologică înfăţişează un peisaj încântător.
„ROTUNDA – PRELUCI”
este o suprafaţă montană situată la extremitatea sud-estică a Muntilor Rodnei, unde întâlnim exemplare de zimbri, cocoşi de mesteacăn şi cocoşi de munte. Povârnişurile din acest sector învecinat cu vârfurile Ineu, Ineuţ şi cu lacul Lala sunt parţial acoperite cu păduri de foioase şi conifere, iar poienile şi păşunile alpine sunt pigmentate cu blocuri de roci cristaline, printre care se află jnepeni, tufe de afin şi smirdar. Din loc în loc întălnim zimbri ( Pinus cembra) şi rododedron, ambele monumente ale naturii.
“VALEA CORMAIA”
din Munţii Rodnei este o recunoscută rezervaţie peisagistică, în care trăiesc multe specii rare, ocrotite. Valea Cormaia, cu un curs tumultuos şi cristalin, cu numeroase cascade, străbate o regiune cu o structură geologică complexă, cu relief înalt, creste semeţe şi versanţi abrupţi, cu faună şi vegetaţie montană variată. Întâlnim aici floarea de colţ, dar şi acvila, capra neagră sau marmota. Masivele montane sunt acoperite de păduri de foioase – stejar şi fag, iar la peste 1300 m altitudine sunt pădurile de molid.
“TĂTARCA”
din Munţi Călimani, este un sector montan situat la extremitatea nord-vestică a Călimanilor, la marginea sud-estică a localităţii Bistriţa Bârgăului. Prin elementele naturalistice de o deosebită însemnătate ştiinţifică şi estetică, zona este considerată rezervaţie peisagistică.
PARCUL DENDROLOGIC DE LA ARCALIA
se află la 17 km de Bistriţa, lângă satul Arcalia. Pe o suprafaţă de 16 ha cresc peste 150 de specii de arbori şi arbuşti din zone diferite ale globului. Pot fii admiraţi molidul caucazian, bradul argintiu sau salcâmul japonez. Tot aici se află castelul Bethlen, unde are sediul Centrul Regional al Francofoniei al Universităţii Babeş Bolyai Cluj Napoca.
Parcul Naţional Munţii Rodnei şi Parcul Naţional Munţii Călimani
includ rezervaţii naturale supuse riscului de a se deteriora, a se distruge, sau a dispărea.
Din păcate se distruge atât interiorul cât şi exteriorul ariilor protejate, iar programele şi proiectele organizaţiilor neguvernamentale, ale instituţiilor de cercetare sunt slab finanţate şi neluate în seamă. Cunoaşterea biodiversităţii acestor zone implică multe eforturi din partea specialiştilor, care sunt acum într-un număr extrem de mic, în timp ce speciile periclitate şi arealele vulnerabile au crescut ca număr. Numărul speciilor declarate monumente ale naturii este numai de ordinul zecilor în România, dar mai grav este faptul că la noi natura nu este preţuită, iar reglementările de protecţie şi conservare nu sunt respectate. Să ne gândim că pe pământ dispar zilnic 2-5 specii, iar în 100 de ani dispare 10-12 % din fauna cunoscută şi apare o noutate de 1% din întreg, în 30.000 de ani.
Biblografie:
IOAN CHINTĂUAN, VIOREL ŞTEFAN, IOANA MARQUIER, GHORGHE COLDEA,
ARII PROTEJATE DIN BISTRIŢA NĂSĂUD, EDITURA SUPERGRAPH 2004;
Dacă vă hotărâţi să vizitaţi aceste locuri, dacă doriţi mai multă informaţie, consultaţi această lucrare.
Domnul Ioan Chintăuan este directorul Muzeului Judeţean Bistriţa Năsăud.
CĂLĂTORULE! Să ne abatem în aceste locuri cu sfinţenie. Să respectăm şi să ocrotim plantele şi vietăţile. Să lăsăm copiilor noştri viaţa sălbatică în mediul ei original. Să ne amintim mereu cât de săracă ar fi existenţa noastră fără miracolul numit NATURĂ. În fapt, imposibilă!
Stațiuni
Parcul dendrologic Arcalia (la 17km vest de Bistrița, în apropierea satului Arcalia) - se întinde pe mai mult de 16ha și adăpostește peste 150 de specii de copaci provenind din diverse zone ale lumii (salcâm japonez, brad argintiu, molid caucazian etc).
Valea și cheile Bistriței, pornesc din munții Călimani, de la altitudinea de 1.562m și se întind pe 65 km. Valea Repedea formează o rezervație vegetală complexă și se întinde pe 7 km, printre formațiunile vulcanice ale munților Călimani.
Rezervația mixtă „Ineu - Lala”.
Piatră Corbului (parc geologic și vegetal, situat în munții Călimani).
Muntele de sare de la Saratel.
Zăvoaiele Borcutului.
Rezervația naturală „Peștera de la Izvorul Tausoarelor”.
Râpa Verde
Râpa cu păpuși, Domnești
Rezervații naturale
Lacul Lala Mare (sub vârfului Ineu, lac glaciar).
Lacul Lala Mic (sub vârfului Ineu, lac glaciar).
Cetatele (cunoscut și că Tăul Caianului).
Colibița (baraj artificial în munții Căliman).
Tăul Zânelor.
Lacul Zagra, Zagra.
Lacuri:
Peștera Izvorul Taușoarelor (în apropiere de Rebrișoara) - este cea mai adâncă peștera din România (478.5m), iar galeriile subterane se întind pe aproximativ 16.5km.
Peștera Jgheabul lui Zalion (prin diferența să de nivel de 242m, este a două din România),
Peștera Grotă Zânelor.
Peștera Maglei
Peștera Baia lui Schneider
Peștera Cobasel
Peșteri
Muzeul Județean Bistrița-Năsăud, Bistrița
Muzeul Grăniceresc Năsăudean
Muzeul săsesc, Livezile
Muzeul de Artă Comparată, Sângeorz-Băi
Muzeul Casă Argintarului, Bistrița
Casă Memorială Andrei Mureșanu, Bistrița
Casă Memorială Liviu Rebreanu, Liviu Rebreanu
Casă Memorială George Coșbuc, Coșbuc
Casă Memorială Ion Pop-Reteganul, Reteag
Muzee și expoziții
Biserica Evanghelică din Bistrița
Biserica Ortodoxă, Bistrița
Cadedrala Ortodoxă, Bistrița
Biserica Greco-Catolică, Bistrița
Biserica Catolică, Bistrița
Biserica Reformată, Bistrița
Sinagogă, Bistrița
Biserica Evanghelică, Dumitra
Biserica Evanghelică, Herina
Mănăstirea de la Văd, Ciceu
Mănăstirea Nuseni, Nuseni
Mănăstirea Piatră Fântânele, Piatră Fântânele
Lăcașuri de cult
Ghețarii erei cuaternale au lăsat urme, creînd crește ascuțite și circuri glaciale care adăpostesc lacuri da aceeași origine, cu ape limpezi de o rară frumusețe (Lala, Buhăescu). Un peisaj deosebit de pitoresc îl dezvăluie și Munții Bîrgăului, prin prezența unor măguri vulcanice prin pădurile și fondul cinegetic deosebit de bogat.
Munții Călimani se caracterizează prin masivitate și fenomene vulcano-carstice curioase, iar Munții Tiblesului, care străbat partea de vest a județului, cuprind variate bogații. În partea vestică se află și înălțimile Podișului Transilvaniei, respectiv dealurile Suplaiului, Năsăudului și Bistriței care ajung pînă la 600 m altitudine.
Monumente de arhitectură
Ruinele Cetății Ciceului
Casă Argintarului, Bistrița
Turnul Dogarilor, Bistrița
Ruinele cetății Rodnei, Rodna
Ruinele castrului român Orheiu Bistriței
Clădirea Poștei Vechi, Bistrița
Situat în nordul României, județul Bistrița-Năsăud se desfășoară pe o suprafață de 5355 km pătrați, avînd o populație de 327.262 locuitori.
Relieful este în general înalt și destul de fragmentat, în județ desfășurîndu-și culmile munții Rodnei, Bîrgăului, Călimanilor și Tiblesului.
Atracții turistice
Sângeorz-Băi (la 56km de Bistrița) - stațiune balneo-climaterică amplasată într-o zona depresionara (465m) între munții Rodnei, Suhard și Bârgaului, pe valea râului Someșul Mare.
Izvoarele minerale de la Sângeorz-Băi au fost atestate documentar înca din 1770.
Colibița (830m altitudine) la 18km de Prundu Bârgaului.
Piatră Fântânele (1.100m, în pasul Tihuța, aici se poate practică schiul).
Valea Vinului la 8km de Rodna.
sursa: https://ro.wikipedia.org
Pe masură ce parcurgi drumul dinspre Bistriţa spre Vatra Dornei, intri într-un şir, parcă nesfârşit de comune, cunoscute sub denumirea de Bargaie: Rusu Bârgăului, Josenii Bârgăului, Mijlocenii Bârgăului, Susenii Bârgăului, Prundul Bârgăului, Tiha Bârgăului şi Mureşenii Bârgăului.{mosmap
Din Prundul Bârgăului, vis-a-vis de biserică, drumul ce face spre dreapta duce înspre Colibiţa, bineînţeles printr-o altă comună numită Bistriţa Bârgăului. Majoritatea oamenilor din zonă îşi câştigă existenţa din agricultură, creşterea animalelor şi prelucrarea lemnului.
La ieşirea din Bistriţa Bârgăului drumul începe să urce şerpuind, peisajul devenind din ce în ce mai sălbatic. La vreo 7 Km de Bistriţa Bârgăului, apare barajul de acumulare şi lacul Colibiţa. Privind de la baraj nu reuşeşti să zăreşti decât o parte a lacului care este destul de mare , un " mic " ocol al acestuia durând 2 ore cu maşina, bineînţeles admirând frumuseţile naturii ce te înconjoară, iar în zare poţi zări munţii ce străjuie lacul : Strunioru şi Bistricioru.
Zona oferă vaste posibilităţi de destindere pentru iubitorii muntelui, în orice anotimp: excursii, drumeţii (Tăul Zânelor, izvorul de apă minerală Borcut, trasee montane - traseu marcat de 3,5 ore pâna în Vf. Bistricioru, Castel Dracula lângă Pasul Tihuţa - 1100 m alt), ciclism montan, caiac, alpinism, pescuit (păstrav, clean, caras - în lacul Colibiţa), plimbări cu sania etc.
Tăul Zânelor este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bistrița-Năsăud. Aria naturală în extremitatea estică a județului Bistrița-Năsăud (în apropierea limitei de graniță cu județul Mureș), la baza nord-estică a Vârfului Țiganca din nord-vestul Munților Călimani (ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor), pe teritoriul administrativ al comunei Bistrița-Bârgăului.
sursa: https://ro.wikipedia.org